Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de Dumnezeu (7 decembrie)

Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de
Dumnezeu
(7 decembrie)
Sfânta muceniţă Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se ştie
cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. Numele său în
limba greacă înseamnă "iubitoare de Dumnezeu". Pentru că a dovedit milă faţă
de oamenii sărmani, a fost omorâtă de tatăl său, la vârsta de numai 12 ani. Chiar
dacă moaştele sale se află la Curtea de Argeş de la sfârşitul sec. al XIV-lea, abia în
anul 1950, Sinodul BOR a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia.
Index

Evanghelia şi Apostolul zilei ................................................................................4
Întru această zi (7 decembrie) - Pomenirea Sfintei Filofteia fecioara, ale cărei
sfinte moaşte se află întregi, în Ţara Românească, în Biserica Domnească, din
Curtea de Argeş (Minei)......................................................................................6
Canonul Sfintei muceniţe Filoteea ....................................................................32
Acatistul Sfintei muceniţe Filofteia ...................................................................43
Acatistul Sfintei muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeș (7 decembrie)...........54
Acatistul Sfintei muceniţe Filofteia ...................................................................71
Paraclisul Sfintei muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş ...............................80
Rugăciune către Sfânta muceniţă Filofteia ........................................................95
Rugăciune către Sfânta muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș, împreuna
însoțitoare pe cale a copilașilor sărmani și a celor plecați prematur din această
viață (a episcopului Macarie Drăgoi).................................................................97
Slujba Sfintei muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş – note...........................99
Imnografie......................................................................................................100
Viaţa şi pătimirea Sfintei muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş..................101
Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeş - drumul spre sfințenie .........................112
Sinaxar - Pomenirea Sfintei muceniţe Filofteia, fecioara .................................114
Viaţa şi nevoinţele Sfintei muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş ................118
Sfinţi români - Sfinţi români din sec. XII-XIII - Sfânta muceniţă Filoteia de la
Curtea de Argeş ..............................................................................................123
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu - Sfânta muceniţă Filofteia ...............................127
Arhid. Ștefan Sfarghie - Sinaxar - Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş;
Sfântul ierarh Ambrozie, episcop al Mediolanului...........................................131
Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de
Argeş; Sfântul ierarh Ambrozie, episcop al Mediolanului ................................133
Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş - Sfinte moaşte .....................138
A fost sfințită o „casă nouă” pentru moaștele Sfintei Filofteia: Catedrala
Arhiepiscopală din Curtea de Argeș..............................................................147
A fost sfinţită noua raclă pentru moaştele Sfintei Filofteia........................153
Predici şi editoriale .........................................................................................155
Predica Părintelui Sofian Boghiu (Mănăstirea Antim) la Sfântul ierarh Nicolae
şi Sfânta muceniţă Filoftea...........................................................................156
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş - Predică la pomenirea Sfintei muceniţe
Filoteea/Filofteia .........................................................................................167
Arhiepiscopul Calinic – Editorial - Sfânta muceniţă Filofteia cea mai tânără
sfântă din lume............................................................................................172

Cuvinte de trezire de la stareţul Mănăstirii Putna, părintele Melchisedec:
“Creştinii sunt prigoniţi, parcă s-a luat de pe pământ, ispitele s-au înmulţit mai
mult ca oricând. Să fim uniţi în faţa potrivnicului!”......................................174
Daniela Livadaru - Sfânta Filofteia, ocrotitoarea Ţării Româneşti.................185
Adrian Cocoşilă - Sfânta muceniţă Filofteia, o sfântă de numai 12 ani.........190
Adrian Cocoşilă - Sfânta Filofteia...............................................................193
Florian Bichir - Sfânta muceniţă Filofteia de la Argeş....................................195
Pr. Sever Negrescu - La fetiţa Filofteia n-a venit Moş Nicolae.......................199
Prof. Univ. Dimitrios Gonis - Sinaxar - Cuvioasa Filoteea de la Argeş, următoare
a vieţii cuviosului Amoun, nitriotul ..............................................................201
Sfântul patriarh Eftimie, de Târnovo - Adevărata viaţă a Sfintei Filofteia de la
Târnovo .......................................................................................................209
Sărbătoarea Sfintei muceniţe Filofteia la Curtea de Argeş............................222
Sfânta Filofteea între două tradiţii diferite: Muceniţă sau cuvioasă? A fost
Sfânta căsătorită? .....................................................................................224
Moaştele cuvioasei Filofteea de la Curtea de Argeş. Sfânta Filofteea –
muceniţă de doar 12 ani?..........................................................................226
Mădălina Mihăilă - Muceniţa care a ales să vină la Curtea de Argeş - Taina pe
care o poartă Sfânta Filofteia.......................................................................227
Silviu Dascălu - Floarea sfântă din grădina Argeşului....................................232
Cătălin Acasandrei - Cine sunt cei trei sfinți copii ai României care sărbătoresc
1 iunie în Cer?..............................................................................................238
Gheorghe Anghel - Zece exemple de tineri şi copii care au devenit sfinţi .....242
Mânăstirea Curtea de Argeş - Curtea de Argeş Monastery..............................252
Cătălin Acasandrei - Mănăstirea Curtea de Argeş.........................................254
Arhim. dr. Chesarie Gheorghescu - Mănăstirea Curtea de Argeş ..................256
Mânăstirea Curtea de Argeş - Curtea de Argeş Monastery - Legende ...........288
(Foto) Popas la ctitoria Sfântului voievod Neagoe Basarab de la Curtea de
Argeş ...........................................................................................................291
(Foto) Cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească - Biserica
Domnească din Curtea de Argeș...................................................................296
(Foto) Mănăstirea Curtea de Argeș - casa Sfintei Filofteia ............................319
Mihai-Alex Olteanu - Sfânta muceniţă Filofteia în iconografie.........................326
Icoane.............................................................................................................328

Evanghelia şi Apostolul zilei
Evanghelia
Ev. Matei 5, 14-19
Zis-a Domnul către ucenicii Săi:
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se
ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic şi luminează tuturor
celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele
voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci
să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o
cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici şi va învăţa aşa pe
oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia Cerurilor; iar cel ce va face şi va
învăţa, acesta mare se va chema în Împărăţia Cerurilor.

Apostol
Epistola către Galateni a Sfântului apostol Pavel
Ap. Galateni 3, 23-29; 4, 1-5
Fraţilor,
23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru
credinţa care avea să se descopere.
24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din
credinţă.
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este
parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos
Iisus.
29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam,
moştenitori după făgăduinţă.
1. Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob,
deşi este stăpân peste toate;
2. Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
3. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din
femeie, născut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

Întru această zi (7 decembrie) - Pomenirea Sfintei Filofteia fecioara, ale cărei
sfinte moaşte se află întregi, în Ţara Românească, în Biserica Domnească, din
Curtea de Argeş (Minei)
Vezi: Slujba Sfintei Filofteia n-a fost în Mineiele bisericeşti, fără numai în osebită
broşură; iar cu binecuvântarea înalt prea sfinţitului arhiepiscop şi mitropolit al
Moldovei D. D. Meletie, (1846), s-a pus după slujba Sfântului Ambrozie; ca cei ce
vor avea evlavie, să-i cânte slujba după cum este de faţă.
La Vecernia mică
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Şi cu lemne fiind bătută, şi de sfântul păr trasă şi în tot felul chinuită, n-ai slăbit
despre alergarea cea prea bună. Până ce prin sfârşit mucenicesc, ai intrat în lăca-
şurile cereşti; şi acum cu mucenițele fecioare împreună dănţuind, roagă-te să ne
mântuim şi noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea ta. (de două ori)
Nici asuprelile dracilor, nici urâciunea maicii tale vitrege, nici bătăile celui ce te-a
născut, n-au putut să te împiedice de la fapta bună; ci toate ispitele cu bărbăţie le-ai

răbdat, până ce cu cunună de biruinţă te-ai încununat. Pentru aceasta în cămara cea
de nuntă te-ai sălăşluit cu fecioarele cele înţelepte, ca o fecioară prea cuminte.
Cu platoşa credinţei îmbrăcându-te, fericită Filofteia, cu arma Crucii într-armându-
te şi cu bărbăţie întărindu-te, ai ieşit la luptă împotriva vrăjmaşilor, şi desăvârşit
biruindu-i, cu cunună mucenicească te-ai încununat din dreapta lui Hristos Dumne-
zeu, ca o adevărată muceniță; şi acum stând înaintea Lui, roagă-te pentru sufletele
noastre.
Slavă..., glasul al 8-lea
De Dumnezeu iubitoare Filofteio, tu sălăşluind pe doritul tău mire Hristos în inimă,
şi către Dânsul neslăbit dor având, plată de la Dânsul ai luat ca să te săvârşeşti prin
sânge, de mâinile celui ce te-a născut. Pentru aceasta uşile împărăţiei cereşti
deschizându-ţi-se, te sălăşluieşti împreună cu cetele mucenițelor; cu care acum
desfătându-te, roagă-te pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi, din toată nevoia şi
necazul.
La Stihoavnă
Stihirile, glas al 2-lea:
Podobie: Casa Efratei, cetate sfântă, a proorocilor mărire; împodobeşte-ţi casa
întru care Cel dumnezeiesc se naşte.
Când pe cei săraci îi miluiai, şi cu bucate pe cei flămânzi îi hrăneai, atunci cu
sfârşit mucenicesc, îndată te-ai sfârşit prin mâinile celui ce te-a născut.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Dacă te-a văzut tatăl tău, tinsă pe pământ moartă fără de suflare, de spaimă cuprin-
zându-se, de multă jale s-a umplut.
Stih: Întru adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israil.

Dacă au auzit cei din cetate, minune prea slăvită, că trupul tău cu lumină cerească
este strălucit, toţi cu evlavie la dânsul au alergat.
Din pruncie făcându-te iubitoare de fapte bune, şi întru dânsele bine sporind, te-ai
făcut neguţătoare de lucruri mari, cumpărând cu cele pământeşti cele cereşti; cu
cele vremelnice pe cele veşnice; cu viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă. În
care acum desfătându-te, împreună cu fecioarele cele înţelepte, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Eu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, alerg sub acoperământul tău; că ştiu că voi
dobândi prin tine mântuire, că poţi curată ca să-mi ajuţi.
Troparul sfintei, glas ai 8-lea: Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, fericită Fi-
lofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri bine-
voind, pe săraci miluindu-i, şi pe flămânzi săturând; roagă-te lui Hristos Dumnezeu
bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu
moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu
vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive,
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă
pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
Ectenia mică, şi otpustul.
La Vecernia cea mare
După Obişnuitul Psalm, citim, Fericit bărbatul.... Starea întâia. La Doamne strigat-
am...,
Stihirile pe 8, glasul al 8-lea:
Podobie: O, prea slăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către
Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfân-

tă casă. Să strigăm credincioşii, pe Gavriil având începător cetelor: cea plină de dar
bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.
O, prea slăvită minune! Sprânceana cea înaltă, a celui ce se lăuda să piardă pă-
mântul şi marea, la pământ o a smerit, o fecioară tânără şi cu totul fără prihană, şi
măiestriile lui le-a biruit. O, putere a Crucii şi a darului tău, Hristoase! Care nepu-
tinţa omenească, arătat o a întărit. (de două ori)
O, prea slăvită minune! Că prea mărita Filofteea, în lăcaşurile cereşti după vred-
nicie sălăşluindu-se, împreună cu cetele fecioarelor, şi cu oştile mucenicilor, pe cei
ce săvârşesc cu credinţă pomenirea, şi cu dragoste se apropie la acoperământul ei,
îi mântuieşte cu rugăciunile sale; şi iertare de greşeli de la Dumnezeu le cere,
mântuire şi mare milă. (de două ori)
O, prea slăvită minune! Pe Filofteea prea lăudata, nici bătăile vitregei sale, nici
barda cea plugărească a tatălui său, nici desfătările lumeşti, nici zburdările tine-
reţilor, nu o au despărţit de la dragostea faptei bune celei pentru Hristos. Că ea a
dorit să dobândească frumuseţea Mirelui său cea mai presus de minte; căreia s-a
învrednicit de Dumnezeu fericita. (de două ori)
O, prea slăvită minune! În Cer şi pe pământ, bucurie astăzi a strălucit, întru pome-
nirea fericitei Filofteia, care de la înger cu laude se încununează, şi de la oameni
primeşte cântări. O! Cum a vieţuit ! Cum de bine s-a nevoit ! Şi lui Dumnezeu bine
i-a plăcut ! Prin care vrăjmaşul cel viclean a căzut, biruindu-l Hristos. (de două ori)
Risipit-a, dat-a săracilor, a zis David; dreptatea lui rămâne în veacul veacului.
Acest lucru l-a împlinit Filofteea, că ea fericita cu podoabele sale cele fecioreşti, a
încălzit spatele săracilor, şi cu bucate a săturat pântecele flămânzilor. Pentru care şi
prin sfârşit mucenicesc, a trecut la Hristos mirele ei cel dorit, şi în cămara cea de
taină în veci se veseleşte, cu fecioarele cele înţelepte. Cu care se şi roagă să se
mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., glas acelaşi. Alcătuire a lui Sofronie al Ierusalimului.
Betleeme (Vitleeme) găteşte-te, bine te împodobeşte iesle, peşteră primeşte, ade-
vărul a venit, umbra a trecut şi Dumnezeu oamenilor, din Fecioară S-a arătat,
închipuindu-Se în firea noastră, şi îndumnezeind luarea. Pentru aceasta Adam se

înnoieşte, împreună cu Eva strigând: Pe pământ bunăvoirea lui Dumnezeu s-a
arătat, ca să mântuiască neamul nostru.
Vohod: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a
Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina
cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti
în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă,
pentru aceasta lumea Te slăveşte.
Prochimenul zilei şi citirile.
Din proorocia Isaiei citire:
Cap. 43, Vers. 16.
Acestea zice Domnul, toate neamurile s-au adunat împreună, şi se vor aduna
boierii dintre ei. Cine le va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele din început, cine
auzite le va face vouă ? Aducă-şi mărturiile sale şi să se îndrepteze, şi să asculte şi
să spună adevărul. Fiţi Mie mărturii, şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul
Dumnezeu, şi pruncul pe care am ales; ca să ştiţi şi să credeţi, şi să cunoaşteţi că
Eu sunt. Mai înainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu sunt
Dumnezeu, şi nu este afară de Mine Mântuitor; Eu am vestit şi am mântuit, şi am
defăimat, şi n-a fost întru voi Dumnezeu străin; voi Mie mărturii, şi Eu martor
Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, şi nu este cine să scoată din mâinile
Mele; face-voi, şi cine va întoarce aceasta ? Aşa zice Domnul Dumnezeu cel ce ne
mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.
De la înţelepciunea lui Solomon citire:
Cap. 3, Vers. 1.
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele mun-
ca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor,
şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de
vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu
mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi
vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a
primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi.
Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci.
Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste
vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii
Lui.

De la înţelepciunea lui Solomon citire:
Cap. 5, Vers. 16.
Drepţi în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă, pentru dânşii
de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii
din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra.
Lua-va toată arma dragostea Lui, și va într-arma făptura spre izbânda vrăjmaşilor,
îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică.
Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, și va ascuţi cumplită mânie întru sabie, și va da
război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept
nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă
vor lovi. Şi din praştia mâniei cea zvârlitoare de pietre, se vor arunca grindine.
Întări-se-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă, Sta-va
împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul
fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi
înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce
stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul
s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Preaînalt
La Litie
Stihirile, glasul 1:
Bucură-te, Românie întru Domnul, având întru sine-ţi ca o comoară de mult preţ,
trupul cel fără prihană şi fecioresc al Filofteei nestricat, izvorând tămăduiri tuturor
celor ce aleargă la dânsa cu credinţă; că această fericită defăimând dezmierdarea
trupească şi desfătarea tinereţilor, şi cu moarte mucenicească săvârşindu-se, a luat
de la Dumnezeu însutite pentru ostenelile sale; veselindu-se în cămara cea ce-
rească, împreună cu fecioarele cele înţelepte; şi acum se roagă lui Hristos, Mirelui
său, pentru sufletele noastre.
Veniţi toți iubitorii de praznic, să lăudăm pe Filofteea fecioara şi mucenița; că ea
fericită, din pruncie la fapta bună a milosteniei deprinzându-se, cu hainele sale pe
cei goi i-a îmbrăcat, şi pântecele flămânde ale săracilor le-a săturat; pentru care
acum cu fecioarele cele înţelepte în sânurile lui Avraam se veseleşte; cu care se
roagă lui Hristos, Mirelui său, să mântuiască sufletele celor ce cu dragoste
săvârşesc pomenirea ei.
Glasul al 2-lea:

În lăcaşurile cele mai presus de lume, prea cinstită Filofteia, a pus Mirele tău
Hristos Dumnezeul nostru, sufletul tău cel fără prihană. Că tu bună fecioară, pentru
dragostea Lui, toate le-ai trecut cu vederea; dezmierdarea tinereţelor, înfru-
museţarea trupului, dulceţile lumeşti, le-ai urât ca pe nişte vătămătoare de suflet.
Pentru aceasta prin mâinile părinteşti ai trecut la cortul lui Dumnezeu, Celui ce
veseleşte acum tinereţile tale.
Glasul al 7-lea:
Veniţi credincioşilor, să lăudăm astăzi pe purtătoarea de biruinţă Filofteea; că pe
aceasta nici barda plugărească, nici bătăile vitregei sale, nici ocările cele ce le-a
răbdat pentru fapta bună, nici pândirile mult măiestrului Veliar, nu o au biruit, ci pe
toate cu bucurie le-a răbdat, ca pe Hristos să-L dobândească; pe care acum şi
dobândindu-L, se roagă să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glas acelaşi.
De-a dreapta Mântuitorului a stătut fecioara Filofteea, îmbrăcată şi înfrumuseţată
cu podoabele fecioriei, şi cu untuldelemn al milostivirii, strigând către Dânsul cu
bucurie, având candela luminoasă: La mireasma mirului Tău, Hristoase, am aler-
gat, că rănită sunt eu cu dragostea Ta; să nu mă desparţi de cămara Ta, Mire
ceresc! Pentru rugăciunile ei Dumnezeule, trimite nouă mare milă.
Şi acum..., glas acelaşi. Alcătuire a lui Roman Melodul.
Se apropie Hristos, Vitleeme (Betleeme) mai-nainte găteşte-te, că iată mântuirea
neamurilor va să strălucească din Fecioară; peşteră împodobeşte, ieslea adună pe
păstori, cheamă pe magi de la Persia, şi voi oştile minţilor celor fără de trupuri
strigaţi: Împăratul cerurilor Hristos vine!
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn, mort Te-ai pogorât, cel din Arimateea pe Tine, viaţa
tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a înfăşurat, Hristoase şi cu dragoste s-a
îndemnat a săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins
de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni!

Când sufletul tău cel fără prihană cu dumnezeiescul dor s-a aprins, al lui Hristos
mirelui celui fără de moarte, atunci toate cu bucurie le-ai răbdat, necazurile,
ispitele, şi bătăile cele pentru faptele bune; pentru aceasta candela ta înfru-
museţându-ţi, ai intrat la nunta cea veşnică şi nestricăcioasă; de unde acum roagă-
te Mirelui tău, să mântuiască sufletele noastre.
Stih: Minunat este Dumnezeu intru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Când tu bună fecioară prin faptele bune ale fecioriei şi ale milosteniei, îţi agoniseai
untdelemn în vasele sufletului tău, şi prin hrănirea flămânzilor, îţi câştigai
desfătarea Raiului, iar prin îmbrăcarea goilor îţi neguţătoreai slava cea cerească,
atunci şi moarte mucenicească ai răbdat, din mâinile celui ce te-a născut. Pentru
aceasta acum te desfătezi întru veselia cea cerească, îndulcindu-te de rodul
ostenelilor tale; roagă-te pentru cei ce săvârşesc prea cinstită pomenirea ta.
Stih: Sfinţilor care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale
într-înşii.
Când Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit în inima ta, Filofteio cu adevărat, atunci
mireasă lui Hristos te-ai arătat, strălucind cu frumuseţea dumnezeieştilor fapte; şi
cu darul veştejindu-ţi patimile cele tinereşti, şi zburdările cu înfrânarea potolindu-
le; pentru aceea te cinstim pe tine, şi prea sfinţită pomenirea ta cu dragoste o
săvârşim, şi sicriul moaştelor tale acum îmbrăţişându-l şi sărutându-l, dar de tămă-
duiri de la dânsul luăm,
Slavă..., glasul al 5-lea.
Strălucit-a ca un soare marginilor prea luminat praznicul Filofteei, şi neîncetat
luminează pe cei credincioşi, dăruind tămăduiri şi bolile gonind, şi patimile vin-
decând ale celor ce aleargă la dânsa cu credinţă; şi se roagă de-a pururea lui Hristos
Dumnezeu, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Şi acum..., glasul acelaşi.
Nu te mâhni, o Iosife ! Văzând pântecele meu; că vei vedea pe Cel ce se va naşte
din mine şi te vei bucura, şi ca unui Dumnezeu te vei închina; Născătoarea de
Dumnezeu grăia către logodnicul său când ea era să nască pe Hristos. Pe aceasta să
o lăudăm zicând: Bucură-te, cea plină de daruri, Domnul este cu tine şi prin tine cu
noi.

Tropar, glasul al 8-lea: Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, fericită Filofteia,
întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind, pe
săraci miluindu-i, şi pe flămânzi săturând; roagă-te lui Hristos Dumnezeu bună
fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu
moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu
vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive,
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă
pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul sfintei de două ori.
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând, şi în minte a luat,
ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta mai presus de fire, Născătoare de
Dumnezeu; rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit; şi mărturisind
logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte, şi după naştere iarăşi
rămâne Fecioară.
Semănând cu lacrimi seminţie milosteniei, şi pe calea cea strâmtă cu necurmate
necazuri umblând, ai pus în mâinile săracilor podoabele tale cele fecioreşti, şi cu
bucate pântecele flămânzilor ai săturat; pentru aceasta la lăţimea Raiului cea
desfătată, şi la bogăţia cea veşnică ai ajuns, unde te îndulceşti de frumuseţea
Mirelui tău cea negrăită; Căruia roagă-te prea fericită, să mântuiască sufletele
noastre. (de două ori)
Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând, şi în minte a luat, ploaia cea
de pe lână, întru zămislirea ta mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu; rugul
cel nears în foc, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit; şi mărturisind logodnicul tău şi
păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte, şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta, Gavriil mi-
rându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie ?
Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep, şi mă minunez. Pentru aceasta precum mi s-
a poruncit strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
Cu fecioria înfrumuseţându-te, şi cu milostenia îmbogăţindu-te, o prea fericită
Filofteia! Ai intrat în cămara nunţii celei cereşti la fecioarele cele înţelepte, ca o
înţeleaptă fecioară, cu care stând înaintea lui Hristos, roagă-te Mirelui tău, să ne
mântuiască pe noi. (de două ori)
De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta, Gavriil mirându-se a
strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Ce te voi
numi pe tine? Nu mă pricep, şi mă minunez. Pentru aceasta precum mi s-a poruncit
strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
Polieleul şi Mărimurile.
Mărimu-te pe tine Sfântă fecioară Filofteia, şi cinstim chinurile tale, şi durerile,
care pentru Hristos mirele tău le-ai răbdat.
Şi aceasta: Veniţi toţi iubitorii de mucenici să lăudăm, pe Sfânta fecioară Filofteea,
şi să-i cinstim luptele şi pătimirile ei, cele ce pentru fapta bună le-a răbdat.
Caută Stihurile la mucenici.
După Polieleu, Sedealna glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea...
Urând pe toate cele pământeşti, şi de cele cereşti cu toată silinţa grijindu-te, ai
suferit cu bărbăţie toate ispitele cele grele care ţi-a venit asupra de la maica ta cea
vitregă; şi n-ai băgat seamă de bătăile tatălui tău, aprinsă fiind cu dragostea mirelui
tău Hristos. Pentru aceasta şi muceniceşte te-ai săvârşit, şi prin mâinile cele părin-
teşti la Cel dorit te-ai trimis. Pe Care roagă-L cu totul fericită, să lumineze şi să
mântuiască sufletele, celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta. (de două
ori.)

Pe uşa cea cerească, sicriul cel sfânt, muntele cel cu totul sfânt, pe norul cel prea
luminos să-l lăudăm; scara cea cerească, Chivotul cel cuvântător, mântuirea Evei,
odorul cel mare a toată lumea; că întru dânsa s-a lucrat mântuirea lumii, şi lăsarea
greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă-te Fiului tău
şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă se închină prea
sfintei naşterii tale.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea: Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul
lui Israil.
Stih: În Biserici binecuvântați pe Dumnezeu.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemăna-se-va Împărăţia
Cerurilor cu zece fecioare...
Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.

14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Sfintei fecioarei și muceniței Filofteia, Milostive, curățeşte
mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeşte mulţimea
greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea în-
durărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihira glasul al 5-lea: Lucrat-a vrăjmaşul cel prea viclean prin părinţii tăi, şi a
adus printr-înşii asupra ta ispite şi necazuri de multe feluri, ca să te oprească de la
fapta bună; dar tu bună fecioară pe toate cu bărbăţie le-ai suferit; pentru aceasta şi
cu sfârşit mucenicesc te-ai sfârşit, şi cu cunună de biruinţă te-ai încununat, din
dreapta lui Hristos mirelui tău. Căruia cu dinadinsul roagă-te, să mântuiască su-
fletele noastre.
Canoanele Al Născătoarei de Dumnezeu, al Paraclisului cu Irmosul pe 6 Şi al
Sfintei, pe 8.
Canonul Sfintei
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui
Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea.
Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare
lui Dumnezeu.
Mie celui ce voiesc a lăuda nevoinţele tale, cele de biruinţă purtătoare, cere la
Hristos Mirele tău, să-mi dea darul cuvântului şi luminare, şi lăţime minţii, şi
iertare de greşeli; ca să laud vitejiile tale, Filofteio de-a pururea pomenită, cu
rugăciunile tale cele către Domnul.
Din pruncie la fapta bună urmând, şi cu nevoințe plăcute lui Dumnezeu deprin-
zându-te, prin care te-ai îmbogăţit fericită fecioară, cu untuldelemn al facerii de
bine, şi cu curăţia te-ai strălucit; pentru aceasta ai intrat în cămara nunţii celei
veşnice şi cu fecioarele cele înţelepte te veseleşti.
Slavă...
Socotind vrăjmaşul cel prea maestru că va slăbi tăria răbdării tale, a adus asupra ta,
râuri de necazuri şi de ispite de multe feluri; dar lovindu-se de turnul răbdării tale
cel întemeiat pe Piatra cea din capul unghiului, în spume şi-a risipit valurile sale.
Dă-mi biruinţă Preasfântă ceea ce eşti cu totul neîntinată, mie celui ce alerg sub
acoperământul tău, scoţându-mă de-a pururea din ispite şi din primejdii cu
rugăciunile tale; că tu ne-ai născut nouă, pe Cuvântul cel ce este de o Fiinţă cu
Tatăl, şi cu Duhul, şi împreună de-a pururea vecuitor şi de un scaun.
Catavasie: Hristos se naşte slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe
pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie lăudaţi-L no-
roade, că S-a proslăvit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra Crugului Ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor
şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Cu fapta şi cu viaţa ta cea fără prihană, numirea ta de Dumnezeu iubitoare
încredinţându-o, daruri împarți celor ce au trebuinţă; că tu primind de la Mirele tău
darul cel desăvârşit, care de sus se pogoară, îmbogăţeşti pe toţi cei ce te cinstesc.
Cela ce prin tiranii cei de demult a adus asupra sfinţilor mucenici, munci şi chinuri
de multe feluri, acela nesuferind să vadă viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu, a
pornit pe părinţii tăi să aducă asupra ta ispite, necazuri şi bătăi; mai apoi şi moarte
mucenicească, prin care ai zburat la cămara cea cerească.
Slavă...
Cu tărie de la Dumnezeu din pruncie încingându-te, şi cu priceperea îmbogăţindu-
te, pe toate plăcerile trupului mai întâi cu bărbăţie le-ai supus; iar mai pe urmă şi pe
semeţia vrăjmaşilor draci, fericită fecioară o ai surpat, şi nebiruită ai rămas, cu
ajutorul Sfântului Duh.
Carte nouă mai-nainte te-a văzut proorocul, având scris în sine-ţi pe Cuvântul lui
Dumnezeu, fără condei omenesc; Care a rupt înscrisul păcatului strămoşilor, şi a
izbăvit din blestemul cel de demult tot neamul omenesc.
Catavasie: Fiului Celui născut fără stricare din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe
urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm:
Cela ce ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti Doamne.
Sedealna, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta Gavriil
mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce
ţie? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta,
precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har.
Cu faptele bune ale milostivirii te-ai îmbogăţit, şi cu fecioria ai strălucit; patimile
trupului le-ai biruit, ca o pătimitoare a lui Hristos, şi pâlcul dracilor l-ai ruşinat,
purtătoare de biruinţă făcându-te, Filofteio prea slăvită, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă. (de două ori)
Slavă..., Şi acum... a Născătoarei

Minune prea mare! Cum în braţe ai purtat Maică Fecioară, pe Cela ce ţine toate în
palma Sa, şi din sânii tăi ai hrănit pe Hrănitorul şi Ziditorul a toată făptura,
Fecioară prea curată; Aceluia cu dinadinsul roagă-te, să ne dăruiască nouă mare
milă.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu, şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu,
bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o.
Pentru aceasta, cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule
de oameni.
Tu eşti odrasla Târnovului cea prea frumoasă, lauda României, şi ocrotirea cea tare
despre toate primejdiile şi către Dumnezeu caldă mijlocitoare; tu părtinitoarea cea
grabnică, a celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceea toţi te fericim, ca pe o
mireasă prea de aproape a lui Hristos Dumnezeu, Filofteio, de Dumnezeu primită.
Înjugând fecioria cu milostenia, cu aceste două fapte bune, ca cu două aripi prea
uşoare, ai zburat la înălţimea faptelor bune, şi ai ajuns la săvârşirea vârstei lui
Hristos, pe cât este cu putinţă firii omeneşti. Pentru aceea şi uşile cămării celei de
nuntă, ca unei fecioare înţelepte, ţie s-au deschis; şi la nunta cea nestricăcioasă şi
veşnică, bucurându-te ai intrat.
Slavă...
Ocârmuitoare a vieţii mele, te pun pe tine mireasa lui Hristos, Filofteio prea
lăudată; ocârmuieşte-mă, cu vetreala rugăciunilor tale, şi îndreptează-mă la limanul
mântuirii, şi cu dumnezeieştile suflări ale vânturilor celor subţiri ale rugăciunilor
tale, prea fericită, scapă-mă din învăluirile patimilor.
Pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine curată, fără schimbare, rămânând ceea ce
era după fire întocmai cu Tatăl, şi cu tine ceea ce mai presus de fire L-ai născut,
făcându-Se de o fiinţă, roagă-L să dăruiască iertare de greşeli şi mântuire sufle-
telor, celor ce cu credinţă te laudă pe tine.
Catavasie: Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară
ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă, venit-ai întrupându-Te din
cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a
acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la
lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Cu arma Crucii într-armându-te, ai ieşit la luptă împotriva vrăjmaşului, şi tot pâlcul
dracilor l-ai înfrânt, cu totul l-ai biruit, şi din cursele lor ai scăpat; şi acum stai
înaintea lui Hristos mirelui tău, împreună cu mucenițele ca o muceniță purtătoare
de biruinţă; cu care roagă-te să mântuiască pe cei ce săvârşesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
Arzând cu dragoste fierbinte după Dumnezeu, ai urât lumea şi pe toate ale ei cele
frumoase, şi pe toate cele pământeşti gunoaie le-ai socotit, ca să dobândeşti
bunătăţile cele din ceruri; pentru acesta şi lovitura bardei părinteşti o ai suferit, şi
moarte ai primit bucurându-te, din mâinile celui ce te-a născut
Slavă...
Sfântă muceniță Filofteia, ai biruit, dar nu te-ai biruit; că ai biruit pe dracii cei ce se
sârguiau a te depărta despre fapta bună. Tu însă fericită fecioară, întărită fiind cu
puterea lui Hristos, departe de la picioarele tale i-ai gonit, şi după Mirele tău ai
alergat ca să-l ajungi; de a Căruia dragoste te-ai şi aprins, şi acum cu Dânsul
împărățeşti.
Noi cei ce te-am câştigat pe tine zid, şi cu părtinirea ta suntem păziţi, şi cu mărirea
ta cea dumnezeiască ne lăudăm, cu credinţă te fericim pe tine; că tu Preasfântă
Fecioară, ai născut cu trup pe Ziditorul tuturor făpturilor, care ne-a dăruit nouă
pace, veselie şi veşnică mântuire.
Catavasie: Dumnezeu fiind păcii, Tată îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău celui
Mare, dăruindu-ne pace L-ai trimis nouă. Deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei
de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog,
ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul
mântuirii mele.
Nici năvălirile dracilor, nici bătăile maicii tale vitrege, nici chinurile ce le-ai răbdat
de la tatăl tău, nu te-au putut opri despre lucrarea faptei bune, până ce cu sfârşit
mucenicesc, pentru dânsa te-ai săvârşit, şi la Mirele tău te-ai dus; înaintea Căruia
stând, fă pomenire, sfântă, de cei ce te laudă pe tine.
De dulceaţa mirosului mirurilor lui Hristos mirelui tău uimindu-te, ai uitat toate
cele frumoase ale lumii, desfătarea tinereţilor, săltările trupului, şi pe sine-ţi toată
lui Hristos te-ai afierosit, şi Împărăţiei Cerului moştenitoare te-ai făcut. Întru care
acum desfătându-te, roagă-te pentru cei ce săvârşesc pomenirea ta, şi laudă ne-
voinţele tale.
Slavă...
Porumbiţă curată, cu aripi aurite te-ai arătat, ale fecioriei şi ale milosteniei, cu care
în cămara cea de nuntă prea uşor ai zburat, şi mireasă de aproape Împăratului
Ceresc te-ai făcut; Căruia acum stându-i înainte, şi de vederea feţei Lui îndulcindu-
te, roagă-te să împace lumea în războaie.
Sălăşluindu-te în Fecioară trupeşte, Doamne, te-ai arătat oamenilor, pe cât puteau
ei să Te vadă; pe care şi Născătoarea de Dumnezeu şi Maică Fecioară cu adevărat o
ai arătat, şi ajutătoare credincioşilor, şi sprijinitoare în primejdii, unule Iubitorule
de oameni.
Catavasie: Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a
primit, şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi trup luând, a ieşit, păzindu-o
nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, a păzit-o
nevătămată.
Condac, glasul al 8-lea:
Apărătoarei Doamne, pentru biruinţă, mulţumiri, izbă-vindu-ne din nevoi aducem
ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită,
slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea
Fecioară!

Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu prin fapta bună,
Filofteio prea fericită, Celui ce mai-nainte de a te naşte te ştia pe tine; ceea ce te-ai
făcut podoabă fecioarelor şi locuitoare cămării celei de nuntă, vrednico de laudă.
Pentru aceea strigăm ţie: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită.
Icos: Iată a strălucit purtătoarea de lumină şi dumnezeiască pomenirea prea lău-
datei fecioarei Filofteia, care luminează feţele şi luceşte inimile tuturor credin-
cioşilor, cu lumină neînserată, şi bolnavilor celor ce aleargă la dânsa cu credinţă,
sănătate le dăruieşte. Veniţi dar, o iubitorilor de praznice, cu bucurie să săvârşim
dumnezeiescul ei praznic cel de peste an şi cu cuvinte de cântări să încununăm
creştetul, ei, şi către dânsa să strigăm: Bucură-te, fecioară, pururea lăudată.
Sinaxar
Tot în această zi, pomenirea Sfintei mucenițe Filofteia fecioara, ale căreia sfinte
moaşte se află în Biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş, în România.
Stih: Filofteio, tu milostenia foarte o ai iubit,
Pentru care cu mucenicească moarte te-ai sfârșit.
Această frumoasă stâlpare aducătoare de roduri vrednice de Împărăţia Cerurilor,
Sfânta Filofteea fecioara, s-a născut în marea cetate Târnovul, din părinţi creştini,
bulgari cu neamul, lucrători de pământ cu meşteşugul şi simpli cu cunoştinţa.
Maica sa după ce a venit copila în vârsta cea primitoare de învăţăturile faptei bune,
semănând în inima şi sufletul ei cel bun, seminţele faptelor bune ale fecioriei şi ale
milosteniei, că din rod se cunoaşte pomul, s-a mutat Către Domnul.
Iar copila rămânând sărmană de maica sa cea firească, şi având în inima sa
întipărite învăţăturile ei, a început cu osârdie a lucra faptele bune cele începătoare,
înţelepţindu-o Duhul Sfânt, Adică a merge la biserică, a asculta dumnezeieştile
Scripturi cu luare aminte, a se posti, păzindu-şi neîntinată fecioria cea trupească şi
cea sufletească; miluind pe cei săraci, săturând pe cei flămânzi, adăpând pe cei
însetaţi, şi îmbrăcând pe cei goi; împodobindu-şi prin aceasta candela sufletului
său, agonisindu-şi untdelemn în vasele sale, şi gătindu-se către intrarea în cămara
de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea
copila, cu mare statornicie şi răbdare, nebăgând în seama ispitele şi necazurile cele
de la urătorii binelui; după ce face zice: Gătitu-m-am, şi nu m-am tulburat a păzi
poruncile tale.

Deci rămânând copila sărmană de maica sa, a început a se îndeletnici la lucrarea
faptelor bune, urmând povăţuirilor celor bune care îi dăduse maica sa întru
creştere. Şi fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă
a nu pătimi şi sfânta mii de ispite, până şi moarte mucenicească.
Iată cum: După ce a murit mama sfintei, tatăl ei şi-a luat altă soţie, şi fiindcă mai
totdeauna se întâmpla, că mamele vitrege nu iubesc pe fiastre, aceasta s-a întâmplat
şi fericitei; că vitrega văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, îndemnată
fiind de urătorul binelui diavol, îi făcea necazuri neîncetate, bâtându-o şi pârându-o
tatălui ei, şi pornindu-l spre mânie.
De multe ori văzând fericita pe săraci şi flămânzi, îşi da însăşi hainele sale, biruită
fiind de milostivire; şi le împărţea din bucatele care vitrega i le da să le ducă la
ţarină la tatăl ei; pentru care de multe ori o bătea cu nemilostivire, până în cea de
pe urmă şi moarte a pătimit din mâinile lui.
Mergând ea după obicei, în toate zilele să ducă bucate tatălui său, fiind el cu plugul
la ţarină, şi ieşindu-i înainte săracii şi flămânzii, că ştiindu-i milostivirea şi
aşezarea sufletului cea iubitoare de săraci, de-a pururea îi ieşeau înainte cerându-i
milostenie; şi ea neavând altceva să le dea, le împărţea din bucatele ce le ducea
tatălui său, şi îi hrănea. Aceasta făcându-o de multe ori, şi tatăl său rămânând
flămând şi femeii sale cârtindu-i, femeia încredinţându-l că totdeauna îi trimite
bucate de ajuns, încă şi de prisos, diavolul a pus în mintea lui ca să pândească pe
fericita ce face cu bucatele? Deci mergând în vremea întru care ştia că vine fericita
cu bucatele, la un loc îndemânatic de a o pândi, şi văzând cele ce făcea fiica sa, şi
de mânie biruindu-se uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca tot-
deauna, ca să o apuce de cosiţe, şi să o bată până când îşi va stâmpăra fierberea
mâniei sale celei dobitoceşti; şi fiind în mare aprindere a azvârlit într-însa cu barda
cea plugărească care o avea la brâu şi lovindu-o a rănit-o la un picior, şi îndată, o
minune! Şi-a dat sfântul şi fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar sfântul
şi feciorescul ei trup, rămânând pe pământ, şi încă sânge din piciorul cel tăiat
curgând, cu mărire cerească s-a strălucit cât se lumina şi locul cel dimprejur.
Iar ticălosul tată văzând întâmplarea, s-a cuprins de spaimă şi de cutremur, una
adică căci s-a făcut ucigaş fiicei sale. Iar alta pentru strălucirea măririi celei
dumnezeieşti, care se vărsase în jurul sfintelor ei moaşte; şi vrând să ridice sfântul
ei trup, nu putea să se atingă, şi nici să se apropie de dânsul. Deci a alergat în
cetate şi a spus arhiepiscopului, şi celor mai mari ai cetăţii, toate pe rând precum s-
au întâmplat, şi cum acum trupul fericitei zace pe pământ, şi că este glorificat de la
Dumnezeu cu mărire cerească.

Aceasta auzindu-o arhiepiscopul, împreună cu cei mai mari dintre cetăţeni şi din
popor, au alergat cu făclii şi cu tămâie, şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup
strălucind cu acea dumnezeiască lumină, s-au minunat cu toţii, şi au lăudat pe
Dumnezeul minunilor care şi acum în vremile noastre cele mai de pe urmă
proslăveşte, pe robii săi, care împlinesc cu fapta sfintele lui porunci. Apoi vrând să
ridice afântul ei trup, după porunca arhiepiscopului, şi să-l ducă în cetate,
nicidecum n-au putut, încă nici să-l mişte din loc; mai mult s-au spăimântat, şi cu
mai multă evlavie au început a se ruga lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteei, şi nici aşa
nu s-a dat pe sine; că Dumnezeu vrând să prea mărească cu minune pe roaba sa, a
îngreuiat ca o piatră trupul ei.
Apoi cunoscând că aiurea voieşte a se duce, au început a pomeni ca către o vie,
politiile, mânăstirile, bisericile cele de peste Dunăre, şi cele de ceastă parte de
Dunăre, şi nicăieri aiurea n-a voit; iar cum au pomenit de biserica domnească cea
din târgul Argeşului, îndată s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească, şi
înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge, îndată au
înştiințat cu scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit și Negru (de care şi Biserica este
zidită) toate pentru sfânta; care cum s-a înştiințat fiind bine credincios şi râvnitor,
a-şi împodobi ţara şi pe poporul său cu nişte odoare de mult preţ ca acestea, îndată
cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, cu multă evlavie mergând la Dunăre, au adus
sfintele ei moaşte în Ţara Românească, şi le-a aşezat în biserica cea zidită de
dânsul în oraşul Argeşului, unde şi până în ziua de astăzi se află nestrămutate, prin
atâtea schimbări de vremi, de robii şi de tulburări. Dând tămăduiri de tot felul de
boli, celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte.
Cu ale căreia sfinte rugăciuni, Dumnezeu să ne miluiască şi să ne mântuiască pe
noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...
Împreună cu cetele cele fără de trupuri, şi cu oştile mucenicilor, stând înaintea
scaunului lui Dumnezeu, prea lăudată, şi de slavă şi dar, şi de luminare plină fiind,
dezleagă-mi întunericul greşelilor mele cu rugăciunile tale, ca să cânt: Bine-
cuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Lumină neapropiată şi dumnezeiască, a luminat Filofteio după vrednicie sufletul
tău, şi negrăit te-a strălucit pe tine Mirele tău, şi către viața plăcută lui Dumnezeu

te-a povăţuit, şi a cânta te-a învăţat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.
Ridicatu-te-ai la înălţimea cea cu adevărat dumnezeiască, că înalt ţi-ai avut gândul,
prea fericită; pentru aceasta şi în cămara de nuntă cea strălucită, împreună cu
fecioarele cele înţelepte te-ai sălăşluit, strigând: Binecuvântat eşti Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Mireasă adevărată a Stăpânului te-ai arătat, Filofteio, de Dumnezeu purtătoare, şi
moarte din mâinile celui ce te-a născut ai suferit, bucurându-te ca o muceniță
nebiruită. Pentru aceea împreună cu mucenițele, strigi: Binecuvântat eşti Doamne
Iată acum Domn din Iuda a lipsit, şi stăpânitor din coapsele lui; că din tine cea
curată a răsărit Stăpânul a toate, Cela ce este aşteptarea neamurilor, după
proorocul; pe care bine-L cuvântează toate neamurile, seminţiile şi limbile în veci.
Catavasie: Tinerii în buna credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-
o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au
cântat: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru
cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare,
Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cu fecioria luminându-te şi cu milostenia îmbogăţindu-te, şi cu mucenicia stră-
lucindu-te, te-ai făcut mireasă de aproape lui Hristos, Împăratului tuturor, Celui ce
a iubit frumuseţea curăţiei tale; pentru aceasta te-a băgat pe tine în cămara Sa, şi
împreună cu fecioarele şi cu mucenițele te-a sălăşluit, pe tine ceea ce cântai: Tineri
binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Văzând popoarele dumnezeiasca strălucire cea vărsată în jurul trupului tău, şi
îngreunarea cea mai presus de fire, au cunoscut că în străinătate voieşti a te

sălăşlui, pentru Hristos Mirele tău, Cela ce S-a înstrăinat pentru mântuirea noastră;
şi au prea mărit pe Dumnezeu cântând: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L,
popoare prea înălţaţi-L în veci.
Necunoscând tatăl tău cel prost la minte, fapta bună a ta cea plăcută lui Dumnezeu
mai-nainte a chinuit cu bătăi trupul tău cel fecioresc, şi cu ocări şi cu dosădirea
necăjit sufletul tău; iar mai pe urmă şi prin sfârşit mucenicesc, te-a trimis la Hristos
mirele tău cel nestricăcios; pe tine ceea ce cântai: Tineri binecuvântaţi, preoţi
lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Dacă s-a înştiinţat Stăpânitorul României că voieşti a te sălăşlui împreună cu
dânşii, cu făclii, şi cu tămâie, şi cu alai dumnezeiesc te-a întâmpinat, şi cu vrednică
cinste şi evlavie, precum ți se cădea, ca un binecredicios te-a primit, şi întru ale
sale, ca pe o adevărată muceniță, spre folosul poporului său celui drept-credincios
te-a aşezat, cântând: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-
L pe Hristos în veci.
Scară gândită, ajungând până la Cer, te cunoaştem pe tine Fecioară; prin care Cel
Preaînalt pogorându-Se prin trup, cu oamenii împreună a petrecut, şi pe cei smeriţi
i-a înălţat, şi către înalta petrecere a cerurilor i-a povăţuit. Pentru aceea ca pe cea
mai înaltă decât cerurile, mai mărită decât îngerii şi mai cinstită decât toată făptura,
te lăudăm Preasfântă Fecioară întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars
pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în
care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm: Bine să cuvânteze toată făptura pe
Domnul, şi să-L prea înalţe pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că
Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat
decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile ce-
telor îngereşti şi omeneşti, te măresc.
Mintea şi cuvântul omenesc nu pot povesti, onorurile cele mai presus de fire, şi
mărirea cerească, muceniţă, pe care acum le-ai luat de la Hristos Mirele tău;
împreună cu Dânsul împărăţind, şi de vederea feţei Lui negrăit îndulcindu-te.
Pentru aceasta îndrăzneală multă către Dânsul câştigând, roagă-L pentru cei ce
săvârşesc sfântă pomenirea ta, să dobândească milă în ziua judecăţii.
Scoală, vino cea de aproape a mea, a zis către tine Hristos Mirele tău, frumoasa
mea, porumbiţa mea, că iată iarna a trecut, ploaia s-a dus, scârbele, ispitele, bătăile
cele pentru fapta bună. Acum florile s-au arătat, glas de turturică s-a auzit în
pământul nostru, via s-a copt şi a dat mirosul său. Deci scoală, vino cea de aproape
a mea, sălăşluieşte-te întru odihna şi bucuria, care le-am gătit ţie.
Ca o pătimitoare prea frumoasă, ca o fecioară prea vitează, cununa dreptăţii după
lege ţi-ai împletit, călcând cu trupul pe cel fără de trup; şi purtătoare de biruinţă
făcându-te, roagă-te Mirelui tău să ne mântuiască de ispite şi de nevoi, pe noi cei
ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim cinstită şi sfântă, şi întrutot lăudată po-
menirea ta.
Slavă...
Pentru rugăciunile fericitei Filofteia fecioarei şi muceniței Tale, Doamne, împacă
lumea întru războaie, şi binecredincioşilor împăraţi şi domni, dă-le biruinţă;
năvălirile barbarilor opreşte-le, pe poporul Tău cel dreptcredincios apără-l, păzeşte
credinţa nevătămată de eretici; şi mântuieşte sufletele noastre ca un Bun şi de
oameni iubitor.
Cântările şi rugăciunile noastre cele proaste primeşte-le Stăpână, şi risipeşte norul
primejdiilor celor amare care năvăleşte asupra noastră; viforul Bisericii potoleşte-l
prea curată, taberele vrăjmaşilor risipeşte-le, şi din munca ceea ce va să fie, scapă
pe robii tăi, cei ce cu dragoste te slăvim pe tine.

Catavasie: Taină străină văd şi prea slăvită, Cer fiind peştera, scaun de Heruvimi
Fecioara, ieslea sălăşluirea, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu,
pe care lăudându-L Îl mărim.
Luminânda
Podobie: Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin îngerii Tăi tot
pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Filofteio, mucenița Domnului, mireasă şi bună fecioară, apără pe poporul tău şi
cetatea de toată vătămarea, rugând pe Dumnezeu, ca să scăpăm toţi din stricăciune,
de urgie şi de primejdii.
Slavă..., asemenea.
De cămara Ta, Cuvinte, fecioara Filofteea dorind, toată cercarea bătăilor şi a ispi-
telor tare o a răbdat cu ajutorul Tău; pentru ale căreia rugăciuni, Dumnezeule
miluieşte rogu-mă sufletul meu, şi mă mântuieşte.
Turnule cel cu aur împletit, şi cetate cu douăsprezece ziduri, scaune cu picături de
soare, jilţul Împăratului, minune neînţeleasă, cum cu lapte alăptezi pe Stăpânul ?
La Laude
Stihirile pe 4, glas 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti şi pe pământ oamenilor tare folo-
sitoare, prea curată Fecioară miluieşte-ne pe noi cei ce scăpăm la tine. Că nădejdile
noastre, după Dumnezeu, întru tine le-am pus, Născătoare de Dumnezeu.
În curţile Domnului sălăşluindu-te, prea cinstită Filofteia, împreună cu fecioarele
cele înţelepte, ca o fecioară înţeleaptă; de acolo ai luat dar ca să tămăduieşti bolile,
şi să goneşti duhurile cele necurate, de la cei ce cu credinţă te laudă pe tine. (de
două ori)
Cu razele cele cereşti strălucindu-te, şi de dar dumnezeiesc umplându-te, tămăduiri
dai tuturor cu puterea lui Hristos, sufletelor şi trupurilor, celor ce cu credinţă

săvârşim pomenirea ta, de Dumnezeu fericită fecioară; nu înceta a te ruga pentru
noi.
Fericita Filofteea, astăzi întru sfântă pomenirea ei cea de peste an, pe noi pe toţi ne-
a adunat; să lăudăm luptele şi nevoinţele ei, care pentru dragostea lui Hristos le-a
răbdat; că se roagă Domnului să ne mântuim noi.
Veniţi iubitorilor de praznic să fericim pe Sfânta fecioara Filofteea, şi să-i mărim
nevoințele ei cele pentru fapta bună. Că ea, fericita, nu şi-a miluit vasul său cel de
lut, ci cu multe feluri de bătăi l-a chinuit; pălmuirile şi scuipările a răbdat; pândirile
şi moartea mucenicească, de la cel ce o a născut a suferit. Pentru aceasta acum în
ceruri cu mucenițele sălăşluindu-se, împreună se roagă Domnului, să se mântuiască
sufletele noastre.
Şi acum..., glas acelaşi
Nu te mâhni asupra mea, o logodnicul meu, a zis Fecioara către Iosif, nici mă
osândi ca pe o fără de rânduială, văzând îngroșarea pântecelui meu; laudă femeilor
m-am făcut, de ruşinea cea dedemult le-am scăpat, pe Eva o am rechemat; am
împrumutat pântecele, dar nu am întinat fecioria; când voi naşte pe Făcătorul
tuturor, atunci vei cunoaşte cine sunt. Căruia cu credinţă închinându-te, mă vei
socoti fericită.
Slavoslovia cea mare. Ecteniile și Otpustul.
La Liturghie
La Fericiri se pune: din Canonul sfintei, Cântarea a 3-a şi a 6-a, pe 8.
Prochimenul, glasul al 4-lea: Daţi slavă lui Dumnezeu în locaşul cel sfânt,
Stih: În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu.
Apostolul din Epistola către Galateni (III, 23-IV, 2): Fraţilor, mai înainte de
venirea credinţei...
Aliluia, glasul: Aşteptat-am cu nerăbdare pe Domnul.

Stih: Picioarele mele le-a pus pe stâncă.
Evanghelia de la Matei (V, 14-19): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteţi
lumina lumii... (caută la 24 noiembrie).
Chinonicul: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul, celor drepţi se cuvine laudă.

Canonul Sfintei muceniţe Filoteea
Troparul Sfintei: Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteea, întru
ispite neîncetat răbdând, în bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci
miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună
fecioară, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui
Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea.
Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare
lui Dumnezeu.
Stih: Sfântă muceniţă Filofteea roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi pă-
cătoşii!
Mie, celui ce voiesc a lăuda nevoinţele tale, cele de biruinţă purtătoare, cere-mi de
la Hristos, Mirele tău, să-mi dea dar de cuvânt şi luminare, minte cuprinzătoare şi
iertare de greşeale, ca să laud vitejiile tale, Sfântă Filofteea, de-a pururea pomenită,
cu rugăciunile tale cele către Domnul.

cătoşii!
Din pruncie deprinzându-te cu fapta bună şi cu nevoinţe plăcute lui Dumnezeu,
prin ele te-ai îmbogăţit, fericită fecioară, cu untdelemnul facerii de bine şi prin
curăţie ai strălucit. Pentru aceasta în cămara cea veşnică de nuntă ai intrat şi cu
fecioarele cele înţelepte te veseleşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Socotind vrăjmaşul cel foarte iscusit că va slăbi tăria răbdării tale, a adus asupra ta
mulţime de necazuri şi multe feluri de ispite. Dar lovindu-se de turnul răbdării tale,
cel întemeiat pe Piatra din capul unghiului, în spume şi-a risipit valurile sale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (a Născătoarei de Dumnezeu)
Dă-mi biruinţă, Preasfântă, ceea ce eşti cu totul neîntinată, mie, celui ce alerg sub
acoperământul tău, scoţându-mă de-a pururea, cu rugăciunile tale, din ispite şi din
primejdii. Că tu ne-ai născut pe Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul şi de-
a pururea împreună – vecuitor şi de un scaun.
Catavasie: Hristos se naşte slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe
pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie lăudaţi-L
noroade, că S-a proslăvit.
(Cântarea a II-a lipseşte din toate canoanele, căci Sfinţii părinţi au rânduit să ne
aducem astfel aminte de căderea cetei îngereşti care l-a urmat pe satana)
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra Crugului Ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor
şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
cătoşii!
Cu fapta şi cu viaţa ta cea fără prihană, numele tău, iubitoare de Dumnezeu,
încărcându-l, daruri împărţeşti celor ce au trebuinţă; că primind darul cel

desăvârşit, care se pogoară de sus, de la Mirele tău, îmbogăţeşti pe toţi cei ce te
cinstesc pe tine.
cătoşii!
Cel ce prin tiranii cei de demult a adus asupra sfinţilor mucenici chinuri şi dureri
de multe feluri, neputând suferi să vadă viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu, a pornit
pe părinţii tăi să aducă asupra ta ispite, necazuri şi bătăi, mai pe urmă şi moarte
mucenicească; prin care ai zburat către cămara cea cerească.
Încingându-te cu tărie de la Dumnezeu, din pruncie, şi cu pricepere îmbogăţindu-
te, ai supus mai întâi toate plăcerile trupului cu bărbăţie, iar mai pe urmă ai surpat
şi semeţia vrăjmaşilor demoni, fericită fecioară şi, cu ajutorul Sfântului Duh,
nebiruită ai rămas.
Carte nouă te-a văzut mai înainte proorocul, având scris, fără condei omenesc,
întru tine, pe Cuvântul lui Dumnezeu, care a rupt zapisul păcatului strămoşilor,
Fecioară fără prihană, şi a izbăvit din blestemul cel de demult tot neamul omenesc.
Catavasie: Fiului Celui născut fără stricare din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe
urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm:
Cela ce ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti Doamne.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu, şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu,
bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o.
Pentru aceasta, cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule
de oameni.
cătoşii!
Tu eşti odrasla cea preafrumoasă a Târnovei, lauda României, ocrotirea cea tare
împotriva tuturor primejdiilor, caldă mijlocitoare către Dumnezeu; tu eşti

folositoarea cea grabnică a celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta toţi te
fericim, ca pe o mireasă prea de aproape a lui Hristos Dumnezeu, Sfântă Filofteea
de Dumnezeu primită.
cătoşii!
Înjugând fecioria cu milostenia, cu aceste două fapte bune ca şi cu nişte aripi prea
uşoare ai zburat la înălţimea faptelor bune şi ai ajuns, pe cât este cu putinţă firii
omeneşti, la măsura vârstei lui Hristos. Pentru aceasta şi uşile cămării celei de
nuntă, ca unei fecioare înţelepte, ţi s-au deschis şi ai intrat la nunta cea
nestricăcioasă şi veşnică, bucurându-te.
Ocârmuitoare vieţii mele te pun pe tine, mireasa lui Hristos, Sfântă Filofteea
prealăudată. Ocârmuieşte-mă cu vetreala rugăciunilor tale şi îndreptează-mă la
limanul mântuirii. Şi cu dumnezeieştile suflări ale adierilor celor blânde ale
rugăciunilor tale, preafericită, îzbăveşte-mă din învăluirile patimilor.
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, fără schimbare, curată, rămânând ceea
ce era după fire întocmai cu Tatăl, şi cu tine făcându-Se de o fiinţă, roagă-L să
dăruască iertare de greşeale şi mântuire sufletelor celor ce te laudă pe tine cu
credinţă.
Catavasie: Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară
ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă, venit-ai întrupându-Te din
cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a
acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la
lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
cătoşii!

Întrarmându-te cu arma Sfintei Cruci ai ieşit la luptă împotriva vrăjmaşului şi ai
înfrânt toată mulţimea demonilor şi cu totul o ai biruit, şi din cursele lor te-ai
izbăvit. Iar acum stai înaintea lui Hristos, Mirele tău, ca o muceniţă purtătoare de
biruinţă, împreună cu muceniţele; cu care roagă-te să mântuiască pe cei ce
săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
cătoşii!
Arzând de dragoste fierbinte după Dumnezeu, ai urât lumea şi pe toate ale ei cele
frumoase şi, ca să dobândeşti bunătăţile cele din ceruri, pe toate cele pământeşti
deşertăciune le-ai socotit. Pentru aceasta ai suferit şi lovitura bardei părinteşti şi,
bucurându-te, moarte ai primit din partea celui ce te-a născut.
Sfântă muceniţă Filofteea ai biruit, dar nu ai fost biruită; că pe demonii cei ce se
sârguiau să te împiedice de la fapta cea bună i-ai biruit, întărită fiind cu puterea lui
Hristos, fericită fecioară, departe de picioarele tale i-ai alungat pe ei şi ai alergat
după Mirele tău, ca să-L ajungi; de a Cărui dragoste te-ai şi aprins şi acum cu
Dânsul împărăţeşti.
Cei ce te-am câştigat pe tine zid de apărare şi suntem păziţi cu ocrotirea ta şi ne
lăudăm cu mărirea ta cea dumnezeiască, cu credinţă te fericim pe tine. Că tu,
Preasfântă Fecioară, ai născut cu trup pe Ziditorul tuturor făpturilor, Care ne-a
dăruit veselie, bucurie şi veşnică mântuire.
Catavasie: Dumnezeu fiind păcii, Tată îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui
Mare, dăruindu-ne pace L-ai trimis nouă. Deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei
de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog,
ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul
mântuirii mele.

cătoşii!
Nici năvălirile demonilor, nici bătăile maicii tale celei vitrege, nici chinurile ce le-
ai răbdat de la tatăl tău, nu te-au putut opri pe tine de la lucrarea faptei bune, până
ce pentru dânsa cu sfârşit mucenicesc te-ai săvârşit şi la Mirele tău te-ai dus.
Înaintea Căruia stând, fă pomenire pentru cei ce te laudă pe tine.
cătoşii!
Uimită fiind de dulceaţa mirosului mirurilor lui Hristos, Mirele tău, ai uitat toate
cele frumoase ale lumii, desfătarea tinereţilor şi săltările trupului, şi te-ai afierosit
pe tine toată lui Hristos şi moştenitoare împărăţiei Lui te-ai făcut. Întru care
desfătându-te, roagă-te pentru cei ce săvârşesc pomenirea ta şi laudă nevoinţele
tale.
Arătatu-te-ai porumbiţă curată, cu auritele aripi ale fecioriei şi ale milosteniei, cu
care uşor ai zburat şi te-ai făcut mireasă de aproape a Împăratului ceresc. Căruia
acum stându-I înainte şi de vederea feţii Lui îndulcindu-te, roagă-L să împace
lumea aflată în războaie.
Sălăşluindu-te netrupeşte într-o fecioară, Doamne, Te-ai arătat oamenilor pe cât
puteau ei să Te vadă pe Tine; şi pe aceasta Născătoare de Dumnezeu şi Maică –
Fecioară cu adevărat ai arătat-o, ajutătoare credincioşilor şi sprijinitoare întru
primejdii, Unule, Iubitorule de oameni.
Catavasie: Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a
primit, şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi trup luând, a ieşit, păzindu-o
nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, a păzit-o
nevătămată.
Condac, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoarei Doamne, pentru biruinţă, mulţumiri, izbă-vindu-ne din nevoi
aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire

nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă
pururea Fecioară!
Sfântă Filofteia, prea fericită, din pruncie te-ai adus prin fapta bună jertfă fără
prihană lui Dumnezeu, Celui ce mai înainte de a te naşte te ştia pe tine, care te-ai
făcut podoaba fecioarelor şi locuitoare Cămării celei de nuntă, vrednică de laudă.
Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!
Icosul sfintei: Iată, a strălucit purtătoarea de lumină şi dumnezeiasca pomenire a
prea lăudatei Sfinte fecioare Filofteea, care luminează feţele şi inimile credin-
cioşilor cu lumină neînserată şi, bolnavilor, celor ce aleargă la dânsa cu credinţă,
sănătate le dăruieşte. Veniţi dar, iubitorilor de praznic, pentru a săvârşi cu bucurie
dumnezeiasca ei pomenire cea de peste an şi, prin cuvinte de cântări, să încununăm
creştetul ei şi către dânsa să strigăm: Bucură-te, fecioară, pururea lăudată!
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...
cătoşii!
Împreună cu cetele cele fără de trup şi cu oştile mucenicilor stând înaintea
scaunului lui Dumnezeu, prealăudată, şi plină de mărire, de har şi de luminare
fiind, dezleagă-mi întunericul greşealelor mele, cu rugăciunile tale, ca să cânt:
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
cătoşii!
Lumină neapropiată şi dumnezeiască a luminat Sfântă Filofteea, după vrednicie,
sufletul tău şi în chip de negrăit te-a strălucit pe tine Mirele tău şi către viaţa cea
plăcută lui Dumnezeu te-a povăţuit şi te-a învăţat a cânta: Binecuvântat eşt
Doemne, Dumnezeul părinţilor noştri.
cătoşii!
Ridicatu-te-ai la înălţimea cea cu adevărat dumnezeiască şi minte înaltă ai avut,
preafericită. Pentru aceasta te-ai şi sălăşluit în strălucita cămară de nuntă, împreună

cu fecioarele cele înţelepte, cântând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Adevărată mireasă a Stăpânului te-ai arătat, Sfântă Filofteea, de Dumnezeu pur-
tătoare, şi moarte ai suferit din mâinile celui ce te-a născut, bucurându-te ca o mu-
ceniţă nebiruită. Pentru aceasta, împreună cu muceniţele cânţi: Binecuvântat eşti
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Iată domn din Iuda şi povăţuitor din coapsele lui a lipsit de acum; dar din tine, cea
curată, a răsărit Stăpânul a toate, Cel ce este, după spusa proorocului, aşteptarea
neamurilor; pe care Îl binecuvântează toate neamurile, seminţiile şi limbile în veci.
Catavasie: Tinerii în buna credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-
o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au
cântat: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru
cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare,
Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, po-
poare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
cătoşii!
Cu fecioria luminându-te, cu milostenia îmbogăţindu-te şi cu mucenicia stră-
lucindu-te, te-ai făcut mireasă de aproape a lui Hristos, Împăratul tuturor, Cel ce a
iubit frumuseţea curăţiei tale. Pentru aceasta te-a chemat pe tine în cămara Lui şi,
împreună cu fecioarele şi cu muceniţele te-a sălăşluit pe tine, ceea ce cântai: Tineri
binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
cătoşii!

Văzând mulţimile dumnezeiasca strălucire cea revărsată în jurul trupului tău şi
greutatea cea mai presus de fire, au cunoscut că în loc străin voieşti să te
sălăşluieşti pentru Hristos, Mirele tău, Cel ce S-a înstrăinat pentru mântuirea
noastră şi au prea slăvit pe Dumnezeu, cântând: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lău-
daţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
cătoşii!
Tatăl tău, cel întunecat la minte, necunoscând fapta ta cea bună şi bineplăcută lui
Dumnezeu, a chinuit mai înainte trupul tău cel fecioresc cu bătăi şi cu ocări, şi cu
dosădiri a necăjit sufletul tău. Iar mai pe urmă, te-a şi trimis, prin sfârşit muce-
nicesc, la Hristos, Mirele tău cel nestricăcios, pe tine, care cântai: Tineri bine-
cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântului Duh, Dumnezeu
Dacă a fost înştiinţat domnitorul României că voieşti a te sălăşlui împreună cu
dânşii, te-a întâmpinat cu făclii şi cu tămâie şi cu alai domnesc. Şi cu vrednică
cinste şi evlavie, precum ţi se cădea, ca un binecredincios te-a primit întru ale sale
şi, ca pe o adevărată muceniţă, spre folosul poporului său celui binecredincios te-a
aşezat, cântând: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L
întru toţi vecii.
Scară duhovnicească, ajungând până la cer, te cunoaştem pe tine, Fecioară, prin
care Cel Preaînalt pogorându-Se în trup, împreună cu oamenii a petrecut şi pe cei
smeriţi i-a înălţat şi către înalta petrecere a cerurilor i-a povăţuit. Pentru aceasta, ca
pe cea mai înaltă decât cerurile, mai mărită decât îngerii şi mai cinstită decât toată
făptura, te mărim, Preasfântă Fecioară, întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars
pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în

care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm: Bine să cuvânteze toată făptura pe
Domnul, şi să-L prea înalţe pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că
Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat
decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cete-
lor îngereşti şi omeneşti, te măresc.
cătoşii!
Mintea şi cuvântul omenesc nu poate povesti cinstirile cele mai presus de fire şi
mărirea cea cerească pe care acum le-ai dobândit de la Hristos, Mirele tău,
muceniţă, împreună cu Dânsul împărăţind şi de vederea feţii lui negrăit îndulcindu-
te. Pentru aceasta, îndrăzneală multă către Dânsul având, roagă-L ca, cei ce săvâr-
şesc pomenirea ta, să dobândească milă în ziua judecăţii.
cătoşii!
Scoală, vino de-aproapea Mea, frumoasa Mea, porumbiţa Mea, a zis către tine
Hristos, Mirele tău: că iată iarna a trecut şi ploaia, necazurile, ispitele şi bătăile cele
pentru fapta bună s-au isprăvit. Acum florile s-au ivit şi glas de turuturică s-a auzit
în pământul nostru; via s-a copt şi a dat mirosul său. Deci, scoală, vino de-aproapea
Mea, sălăşluieşte-te întru odihna şi bucuria pe care am gătit-o pentru tine.
cătoşii!
Ca o luptătoare preafrumoasă şi ca o fecioară prea vitează împletitu-ţi-a cununa
dreptăţii, după lege, călcând cu trupul pe cel fără de trup şi purtătoare de biruinţă
făcându-te, roagă-te Mirelui tău să ne mântuiască de ispite şi de primejdi, pe noi
cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim cinstita şi sfânta şi întru tot lăudata
pomenire a ta.

Pentru rugăciunile fericitei Sfinte Filofteea, fecioara şi muceniţa Ta, Doamne,
împacă lumea care se găseşte întru războaie şi binecredincioşilor creştini dă-le
biruinţă asupra celui potrivnic; opreşte năvălirile celor rău credincioşi şi pe poporul
tău cel binecredincios apără-l; păzeşte credinţa nevătămată de eretici şi mântuieşte
sufletele noastre ca un bun şi de oameni iubitor.
Cântările şi rugăciunile noastre cele nemeşteşugite primeşte-le, Stăpână, şi risipeşte
norul primejdiilor celor amare care năvălesc asupra noastră. Viforul Bisericii
potoleşte-l, prea curată, taberele vrăjmaşilor risipeşte-le şi din chinurile ce au să fie
izbăveşte pe robii tăi, cei ce cu dragoste te măresc.
Catavasie: Taină străină văd şi prea slăvită, Cer fiind peştera, scaun de Heruvimi
Fecioara, ieslea sălăşluirea, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu,
pe care lăudându-L Îl mărim.
Sedealna, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată
curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă
vrednică voi aduce ţie? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez!
Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de
har.
Cu faptele bune ale milostivirii te-ai îmbogăţit şi cu fecioria ai strălucit; patimile
trupului le-ai biruit ca o luptătoare a lui Hristos şi mulţimea demonilor ai ruşinat-o,
purtătoare de biruinţă făcându-te, Sfântă Filofteia prea mărită; roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Sedealna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De
frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat
ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie? Sau cum te voi nu-
mi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit,
strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har.
Minune prea mare: cum ai purtat în braţe, Maică Fecioară, pe Cel ce pe toate le
ţine în palma Sa şi ai hrănit la sânul tău pe Hrănitorul şi Ziditorul a toată făptura,
Fecioară prea curată, Aceluia roagă-te cu dinadinsul, să ne dăruiască nouă mare
milă.

Acatistul Sfintei muceniţe Filofteia
Radu Cimpoi: Acatistul Sfintei Mc. Filofteia de la Curtea de Argeș:
https://www.youtube.com/watch?v=Ec3qp28YrDQ
***
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului,
al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
Condacul 1
Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta bună,
Filoftea prea fericită, Celui ce din pântecele maicii tale te cunoştea pe tine, ceea ce
te-ai arătat podoaba fecioarelor şi locuitoarea cămării celei de nuntă, vrednică eşti
de laudă! Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Filoftee, fecioară prea lăudată!
Icosul 1
Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului tuturor şi mâinile tinzându-le către
Cuvântul cel mai înainte de veac, iertare greşealelor noastre cerem, putere de
cuvânt, luminare şi pricepere minţii noastre, ca să lăudăm nevoinţele şi vitejiile
fericitei Filofteea şi către dânsa să grăim cu căldură unele ca acestea:
Bucură-te, Filofteea, cea din rău tată născută;
Bucură-te, că de mamă credincioasă ai fost crescută;
Bucură-te, trandafirul răsărit din mărăcine;
Bucură-te, că tot timpul bun miros reverşi din tine;
Bucură-te, că în lume ai fost blândă mieluşiţă;
Bucură-te, că a ta mamă ţi-a fost bună păstoriţă;
Bucură-te, poruncă sfântă, cu desăvârşită minte;
Bucură-te, că de mică ai mers pe căile sfinte;
Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;
Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi Raiul;
Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucură-te, că de Domnul te-ai prea mărit după moarte;

Bucură-te, Filoftee, fecioară prea lăudată!
Condacul al 2-lea
Mutându-se din viaţa aceasta vremelnică, binecredincioasa maica ta, te-a lăsat pe
tine la toată lipsa plinitoare şi moştenitoare faptelor ei celor bune, pe care urmân-
du-le, ai cântat lui Dumnezeu neîncetata cântare: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Frică şi cutremur ne cuprinde pe noi, cei întunecaţi la minte, că nu ne pricepem de
unde vom începe a-ţi aduce ţie laude, fecioară, sau care cântare îţi vom cânta, sau
cu ce cununi te vom încununa; dar îndrăznind, pentru rugăciunile tale cele către
Dumnezeu, cu inimă umilită cântăm ţie acestea:
Bucură-te, odrăslirea cea în Târnov răsărită;
Bucură-te, cea de Domnul în Rai acum răsădită;
Bucură-te, auroră cu raze strălucitoare;
Bucură-te, stea cerească ce luminezi ca un soare;
Bucură-te, că în lume te-a hrănit cereasca rază;
Bucură-te, că prin tine creştinii se luminează;
Bucură-te, că pe tine te-am câştigat bogăţie;
Bucură-te, că povaţă ne-ai dat cum să urmăm ţie;
Bucură-te, că prin tine am primit hrană cerească;
Bucură-te, pilda celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, călăuza sufletelor celor drepte;
Bucură-te, îndreptarul fecioarelor înţelepte;
Condacul al 3-lea
Auzind tu, fericito, glasul Evangheliei Domnului, care fericeşte pe cei milostivi,
tare l-ai întipărit în inima ta şi cu atâta credinţă l-ai primit şi atâta l-ai iubit, încât cu
înfocată şi dumnezeiească râvnă aprinzându-te, cu însutite osteneli şi cu sârguinţă
multă ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Multă purtare de grijă ai avut în cugetul tău pentru săraci, fericită Filoftee, pentru
că râvneai ca să nu rămână nici unul nemiluit din cei ce aşteptau de la tine
milostenie, nici un flămând să nu se ducă nesăturat, nici un gol neîmbrăcat, nici un
mâhnit nemângâiat; pentru care, lăudăndu-te, cântăm ţie acestea:
Bucură-te, comoara milei, cea-n veci nedeşertată;
Bucură-te, îmbrăcarea celor goi fără de plată;
Bucură-te, celor flămânzi pâine bună, hrănitoare;

Bucură-te, celor străini casă adăpostitoare;
Bucură-te, izbăvitoare a celor primejduiţi;
Bucură-te, alinare a rănii celor scârbiţi;
Bucură-te, celor căzuţi grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, la nevoie fierbinte folositoare;
Bucură-te, feciorie, cu milostenie-nsoţită;
Bucură-te, tinereţe, cu viaţă-mbunătăţită;
Bucură-te, mângâierea celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că prin moarte ai rămas de-a pururi vie;
Condacul al 4-lea
Văzându-te pe tine vrăjmaşul firii omeneşti că te-ai apucat de lucrarea ei săvârşirea
faptei celei bune şi mai vârtos de fapta care fi-va lăudată în ziua Judecăţii, a socotit
să te împiedice pe tine ca oarecând pe Eva în Rai, dar n-a putut, căci neîncetat
cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ca viforul s-au pornit asupra ta urâţii şi spurcaţii diavoli şi ispitiri fără de număr ţi-
au adus, ca prin mulţimea şi greutatea ispitelor să te întoarcă pe tine de la o lucrare
ca aceasta. Dar tu, fericită, fiind întemeiată pe Hristos, Piatra cea din capul
unghiului, tare i-ai sfărâmat pe ei; drept aceea vrednică eşti a te cinsti cu acestea:
Bucură-te, fericito, cea de fapte bune plină;
Bucură-te, că prin chinuri te-ai îmbrăcat cu lumină;
Bucură-te, desfătarea maicii tale iubitoare;
Bucură-te, diademă a-nţeleptelor fecioare;
Bucură-te, pruncă sfântă a Domnului următoare;
Bucură-te, milostivă, cea de săraci iubitoare;
Bucură-te, că pe diavol tu l-ai umplut de ruşine;
Bucură-te, că satana a fost biruit prin tine;
Bucură-te, că credinţă ai avut în Hristos, tare;
Bucură-te, că răsplată dobândit-ai prin răbdare;
Bucură-te, vitejie, în trup de copil lucrată;
Bucură-te, biruinţă, de Duhul Sfânt insuflată;
Condacul al 5-lea
Vifor de urgie mare a pornit tatăl tău cel întunecat la minte şi împietrit la inimă,
suflând cu îngroziri şi cu chinuri asupra ta, fericită Filoftee; dar n-a putut să te

clintească, pentru că intemeiată erai pe Piatra credinţei, Hristos, pe care tu, prea
înţeleaptă fecioară, stând, lui Hristos, celui ce te întărea pe tine, ai cântat: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cine din pământeni poate să spună cu de-amănuntul chinurile tale câte ai suferit de
la tatăl tău cel întunecat la cuget, şi de la mama ta vitregă? Şi ce minte poate să
priceapă răbdarea ta, întru toate câte ai pătimit? Drept aceea, minunându-ne de
viaţa ta cea mai presus de fire, te lăudăm cu fericiri ca acestea:
Bucură-te, cea de Domnul pentru milă rânduită;
Bucură-te, că mult fost-ai de tatăl tău chinuită;
Bucură-te, că adesea fost-ai şi crunt biciuită;
Bucură-te, că pe spate şi pe obraz ai fost lovită;
Bucură-te, căci chinuri grele şi bătăi ai îndurat;
Bucură-te, că pe toate cu tărie le-ai răbdat;
Bucură-te, că-n trup răni, ca Hristos ai suferit;
Bucură-te, că din cale nimica nu te-a clintit;
Bucură-te, că în toate bucuroasă ai pătimit;
Bucură-te, că şi viaţa pentru Domnul ţi-ai jertfit;
Bucură-te, că de Dânsul eşti acum în cer mărită;
Bucură-te, că luat-ai cunună neveştejită;
Condacul al 6-lea
Când tu, prea fericită Filoftee, împărţeai hrană săracilor, atunci satana, ca şi la
Iuda, a pus în mintea tatălui tău gând rău şi ucigaş; că pândindu-te pe tine din loc
ascuns şi văzându-te hrănind flămânzii, îndată s-a umplut de drăcească mânie şi a
zvârlit în tine cu barda cea plugărească; şi rănindu-ţi piciorul îndată ţi-ai dat
sufletul în mâinile lui Dumnezeu, de care bucurându-te tare, ai cântat: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Înger s-a trimis atunci din cer ca să lumineze trupul tău cel fecioresc, muceniţă
Filoftee; şi venind, a stat nevăzut şi a început a grăi către tine:
Bucură-te, muceniţă, cea de tatăl tău ucisă;
Bucură-te, că dând milă, către Domnul eşti trimisă;
Bucură-te, că răbdarea te-a suit la înălţime;
Bucură-te, că de aproape vezi pe Preasfânta Treime;
Bucură-te, că de Domnul eşti aleasă şi primită;
Bucură-te, că de Dânsul eşti în Rai sălăşluită;
Bucură-te, că de-a pururi porţi luminată cunună;
Bucură-te, că în ceruri stai cu drepţii împreună;

Bucură-te, că ai parte între Sfintele fecioare;
Bucură-te, că de slavă te-ai făcut moştenitoare;
Bucură-te, că în ceruri eşti de-a pururi desfătată;
Bucură-te, că-n tot timpul de noi eşti binecuvântată;
Condacul al 7-lea
Zăcând trupuşorul tău cel curat pe pământ şi încă sânge din piciorul tău cel tăiat
curgând, cu strălucire cerească a fost înconjurat, încât şi locul cel dimprejur s-a
umplut de lumină; şi aceasta văzând ticălosul şi ucigaşul tău tată, cu spaimă înfri-
coşându-se, a alergat în cetate şi a spus cele ce a văzut, că nu ştia întunecatul să
cânte: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Alergând fecioarele dimpreună cu mamele lor la locul unde erai ucisă, ca să te
vadă pe tine, fericită Filoftee, şi văzând cu ochii lor strălucirea luminii care te în-
conjura, minunându-se întru sine, au început a te lăuda, zicând:
Bucură-te, Filoftee, înţeleaptă şi prea bună;
Bucură-te, că eşti nouă soră scumpă şi cunună;
Bucură-te, că în ceruri s-a proslăvit al tău nume;
Bucură-te, că lumină eşti fecioarelor în lume;
Bucură-te, că la Domnul ţi-a fost inima de mică;
Bucură-te, că iubindu-L, de chinuri nu ţi-a fost frică;
Bucură-te, că spre bine mult ai fost sârguitoare;
Bucură-te, că în toate întreci pe alte fecioare;
Bucură-te, că pe Domnul L-ai câştigat acum mire;
Bucură-te, că guşti de-acum a Raiului îndulcire;
Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitoare;
Bucură-te, că la Domnul ne eşti caldă rugătoare;
Condacul al 8-lea
Auzind arhiepiscopul Târnovei cele spuse de tatăl tău, îndată, cu dregătorii cetăţii
şi cu tot clerul şi poporul a venit la tine; şi văzând trupul tău strălucind de lumină,
cu frică au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Tot oraşul Târnovei şi satele dimprejur au alergat la locul ce strălucea, fecioară
Filoftee; şi văzând minunea care s-a săvârşit întru tine, dimpreună cu arhiepiscopul
ţi-au împletit cântări, zicând unele ca acestea:

Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de Dumnezeu (7 decembrie)

Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de Dumnezeu (7 decembrie)

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de Dumnezeu (7 decembrie)

Similar to Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de Dumnezeu (7 decembrie) (20)

More from Stea emy

More from Stea emy (20)

Sfânta muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş, iubitoare de Dumnezeu (7 decembrie)