Hyphessobrycon flammeus diamant

Habitat

Prefera afluentii mici, putin adanci ( Alte specii de pesti autohtoni, gasiti in aceeasi regiune sunt Hyphessobrycon bifasciatus, H. luetkeni, Astyanax parahybae, Brycon insignis, Corydoras nattereri, Pogonopoma parahybae, Hypostomus auroguttatus, Steindachneridion parahybae, Phalloceros reisi si Geophagus brasiliensis.

Intretinere

Alegerea decorului nu este atat de importanta, desi tinde sa prezinte o mai buna colorare atunci cand este tinut intr-un acvariu bine plantat si cu un substrat inchis la culoare.
Un aranjament mai natural ar putea consta dintr-un substrat moale, nisipos, cu radacini sau ramuri de lemn asezate astfel incat sa se formeze o multime de zone umbroase si pesteri. Adaugarea de frunze uscate ar accentua mai mult simturile naturale si odata cu acestea, se vor dezvolta colonii benefice de microbi. Acestea pot oferi o sursa secundara de hrana pentru pui, in timp ce taninurile si alte substante chimice eliberate de frunzele descompuse vor ajuta simularea conditiilor naturale. Frunzele pot fi lasate in acvariu pentru a se descompune complet, fie indepartate si inlocuite la fiecare cateva saptamani.
Aceasta specie pare sa se simta cel mai bine intr-un acvariu slab iluminat, iar vegetatia plutitoare este, de asemenea apreciata.
La fel ca multe specii de pesti care traiesc in medii naturale asemanatoare, este intolerant la acumularea de poluanti organici si necesita apa impecabila, ceea ce inseamna ca schimburile de apa o data pe saptamana ar trebui sa fie considerate o rutina si niciodata nu trebuie introdusi intr-un acvariu imatur din puct de vedere bilogic.

Dieta

Fiind pesti omnivori in natura se hranesc cu nevertebrate mici, crustacee, algele filamentoase, fructele cazute si altele asemanatoare.
In acvariu, poate supravietui cu o dieta de hrana uscata, dar, la fel ca majoritatea pestilor, se simt cel mai bine atunci cand li se ofera un meniu variat, care in acest caz ar trebui sa contina larve vii de chironome si/sau congelate, larve de tantari, Daphnia, Moina etc.

Comportament si compatibilitate

Foarte pasnic, facandu-l un rezident ideal al acvariului comunitar.
Se simte cel mai bine intr-o comunitate cu specii similare ca dimensiune si pasnice.
Incercati sa cumparati un grup mixt de sexe de cel putin 8-10 exemplare, deoarece aceasta specie formeaza ierarhii temporare de dominare in cadrul carora masculii concureaza pentru atentia femelelor si prin urmare vor afisa un comportament mai interesant si un colorit mai viu.

Dimorfism sexual

Masculii adulti sunt putin mai mici si mai intens colorati decat femelele. Masculii au de asemenea, carlige osoase in aripioarele anale si pelvine care sunt absente la femele.

Reproducere

Aceasta specie imprastie icre prin acvariu, iar ingrijirea parinteasca lipseste. Atunci cand conditiile sunt optime ei vor depune zilnic un numar relativ mic de icre. Intr-un acvariu bine plantat si matur, este posibil ca un numar mic de pui sa inceapa sa apara fara a fi necesara interventia omului.
Cu toate acestea, daca doriti sa cresteti numarul puilor, este necesara o abordare putin mai controlata. Se va amenaja un acvariu slab iluminat, iar baza trebuie sa fie acoperita de un fel de plasa cu ochiurile suficient de mari pentru a permite icrelor sa cada pe fundul acvariului unde adultii nu pot sa ajunga la ele. Alternativ, plantarea acvariului cu plante cu frunze fine cum ar fi Taxiphyllum spp. sau mopurile de reproducere din material plastic ar putea da rezultate decente.
Apa ar trebui sa fie usor acida pana la un pH neutru, cu o temperatura catre capatul superior al intervalului sugerat mai sus. De asemenea, trebuie inclus un filtru tip burete de aer sau piatra de aer pentru a asigura oxigenarea si circulatia apei.
Atunci cand pestii sunt adulti, o singura pereche sau un grup de unu sau doi mascului impreuna cu mai multe femele pot fi introdusi intr-un acvariu.
Puii trebuie hraniti initial cu animale infuzoare (Parameci) sau o hrana uscata cu o granulatie suficient de mica (5-50 microni), ulterior urmand sa se introduca nauplii de Artemia, odata ce puii sunt suficient de mari pentru a-i accepta.